Sari navigarea

Tag Archives: Différance

Eram într-o dimineață la gară. Luam trenul spre wherever si m-am dus la chioșcul cu ziare  înainte sa cumpăr niște „ya know ” dilema, revista 22  etc.

In faţa mea s-a înfipt un bătrânel care a cerut cu o voce viguroasa: Libertatea, Click, Ring, Can Can – și a zis-o cu o debit amețitor care denota ca omul știe clar ce vrea.

Altii când cer ziare sunt mai degrabă ceva de genul: Dați-mi și mie, ăăăăăă… un cotidianu`, o dile… ba nu mai bine observatru` adik puneți amândouă.

Şi atunci m-am gândit, de câte ori nu am citit în metrou cu plăcere vinovată peste umărul cuiva câteva rânduri din ziarul ăla care se distribuie oricum gratuit.

Am observat totuși ca alți oameni au  justificări absolut pertinente pentru a citi tabloidele. Deunăzi un prieten îmi spunea ca tabloidele sînt foarte empowering.

– In ce sens? il itreb eu.

– In sensul de Différance, zice el.

WARNING: Urmează în italice pasaj de pseudo philosphy explanation dc. şi pt. cine nu a avut plăcerea să fie frecat cu din astea la scoală. Dacă nu va interesează, dați ignore că nu pierdeți nimic.

Différance asta e un concept fundamentat de către musieu Derrida. Înțelesul său mizează pe dublul sens al acestui cuvânt care înseamnă a diferenția dar și a amâna.  Înțelesul nu poate sa fie redat printr-un singur cuvânt, și atunci ai nevoie mereu de alte cuvinte care duc mereu la alte sensuri. Adik ce nu înțelegi frate`? Înțelesul este fugărit și hăituit săracu: deci amânat în permanența  prin labirintul semnificațiilor și ajunge mereu la alte destinaţii, noi şi imprevizibile. Off, nu ma pricep sa spun.

Adikă tabloidul nu e numai tabloid, it is so much more, fiindcă  îţi trimite gândurile în tot felul de destinații exotice.

GATA pasaj

O scriitoare îmi explica că tabloidele sunt o sursa nesperata de dramatism. Si cred că are dreptate. Am citit deja câteva piese (BUNE !!!!) inspirate din chestii gen știrile de la ora 5.

Personal, când mai furam câteva frânturi de skandal din tabloid la metrou, o făceam fără motiv. Ce e aiurea, e ca de când ma gândesc ca ele ar putea sa ma „empower” sau sa constituie o sursă de inspirație nu prea mai am chef sa le citesc deloc. Gratuitatea și stupiditatea gestului îmi asigurau o doza de plăcere pura.  Nu mă înțelegeți greșit, eu chiar vreau sa cultiv o pluralitate de sensuri, sa primesc inspirație,nu contează de unde, și sa ma simt conectată la comunitatea în care trăiesc. E doar my fucked up system care e intolerant la  ideea de legitimitate. Când e voie, nu mai vreau !

După aceasta relatare se va impune în viitorul apropiat un post despre GUILTY PLEASURES.

Reclame