Squat Culture

Am aflat de curand ca Geneva e orașul cu cele mai multe squaturi din Europa.  Zic paradoxal fiindca pentru locuitori gasirea unei chirii este principalul factor de stres – MEGA STRES. Si daca ai bani, tot degeaba …

Alternative totuși exista. Prin anii ’90 in Geneva aproximativ 160 de clădiri erau ocupate in mod ilegal.  Asa ca Geneva, atat de cosmo si de fancy se dovesdeste a fi cam schizo. Lucrurile incep insa sa se schimbe, cu procese pentru recuperarea a aproximativ 25 de imobile ocupate. Unul din cele mai vechi squatturi, RHINO , s-a închis anul trecut.

Loose some, you win some : in Londra doua noi cladiri  estimate la £15 milioane de lire fiecare in Park Lane au fost ocupate de transformate in squat luna trecută.

Nu e singurul exemplu de squat ultracentral. In Paris,  vis a vis de Sorbona, pe Rue Rivolli, se lăfăie squat-ul artistilor si mai putin artistilor.

Cand m-am dus prima data la Paris am mers sa vad squt-ul, despre care au ajuns sa scrie si in ghid …

Oricum despre asta de pe Rue Rivoli gasiti o mie de chestii pe net.

Primul Squat in care am intrat veodata in viata mea se numea La Taniere pe romaneste COCINA. . C

In Bucuresti nu stiu decat despre doua squatturi: unul de  „creatives ” mostly de aurolaci intr-un bloc pe langa manastirea Cashin. Strict juridic, cel de pe strada Armoniei se pare ca nu se-ncadreaza in categoria squat, dar cred ca e mai apropiat de conceptul de squat „as we know it” decat alte  cladiri ocupate  in mod ilegal din bucuresti.

Despre squat-ul de la Cashin am auzit de la o daneza care lucra intr-un orfelinat in Bucuresti.  Ea mi-a povestit despre capul aurolacilor pe care il cunoscuse, un baiat pe care il cheama Ramadam care nu se drogheaza deloc. Majoritatea se plimba intre leagan si squat, in functie de sezon  Unii dintre ei „isi fac de lucru” in zona Kiseleff. De aici si expresia „esti Kiseleff”= esti homosexual.

Daca cineva stie si despre alte squaturi sau ceva mai mult despre cel din zona Cashin … Sau squaturi din est in genere ?

A propos de squaturi si alte alea, check out   Temporary Autonomous Zone.

Future Studies/Science Fiction

Cam asa ar trebuii sa arate anul 2009 confrom celor de la Institute for the Future.

Bulele din centru sint the mega-trends, adica :

Global connectivity
Anxiety
Volatility
Uncertainty
Debt
Power shift Eastwards
Ageing
GRIN technologies
Digitalisation
Climate change
Sustainability

Iar cele opt brate de caracatia reprezinta domeniile tratate.

Society
Technology
Economy
Environment
Politics
Business
Family
Media

Check out the ones that interest you most and make our own predictions. Also check out this blog for more FS/SF :

http://toptrends.nowandnext.com/

Fuck Museums, Let`s Hit the Slums !

Now it has a name: POORISM = Turismul organizat in favele, sau in gopile de gunoi de prin india sau Mexic (super articol in New York Times)

Chestia asta mi-a amintit despre Amarttya Sen. Cu cativa ani in urma am citit cateceva la scoala din Amartya Sen, la cursul unui domn  intr-un costum foarte chic.  Amartya Sen – Economist of Poverty a fost  primul cercetator care a pus la indoiala valabilitatea dezvoltarii prin FOREIGN AID. Nu l-am prea bagat in seama, fiindca pe vremea aia  numa` cand auzeam de „positive freedom”, imi dadeam ochii peste cap . Now it kind of rings a bell.

Objectification of women ain`t cool.

  Ar fi trebuit sa scriu postul asta de mult, dar nu imi face nici o placere sa fac teorie genderista unor interlocutori incerti. Am sa scriu acum insa despre obiectificare fiindca, err… trebuie!

 Nu e nevoie s-o fi citit pe Judith Butler ca sa iti dai seama ca obiectificarea introduce un standard dublu pentru barbati si femei. Ca obiectificarea nu e OK.

Termenul Obiectificare desemneaza evaluarea atractivitatii unei persone prin marimea si forma anumitor elemente ale corpului. Cel mai adesea notiunile evaluatorului sint dobandite prin contact indirect (media in general).

“Complimente” de genul, “ mama, ce sani misto” – facute in public se traduc in = I`d buy you but I don`t have enough money, so I`m being inconsiderate instead and letting you know that you are just merchandise to me.   

Ladies, daca vi se pare pe moment acceptabil, ei bine: NU E! Cind primiti asemenea complimente in public, expeditorul lor face abstractie de fermecatoarea dumneavoastra persoana.

Preocuparea aumitor domni pentru elemente ale corpului se mai numeste si “The Centerfold Syndrome”.

Femeile care accepta procesul de obiectificare se mai numesc si „trophy wives”.

Partenerul unei trophy wife/girlfriend se numeste “sugar daddy”.

Epoca de aur pentru copii

Ştefan Constantinescu strikes back! De data asta cu un „pop up”  book numit  „Epoca de aur pentru copii”.

Mr.Constantinescu este un artist de origine română păstrat  în condiţii optime în Suedia. Vi-l amintiţi probabil de cînd cu proiectele  „Dacia 1300 – Generaţia mea”  sau „Arhiva Durerii”

Mr. Constantinescu revine cu o doza de comunism glamourizat într-un  art book cum n-aţi mai văzut.

Dacă vă cade-n mînă, răsfoiţi cu încredere şi partea de eseuri şi nu rataţi ce are de spus our girl Miruna Stroe, corespondentul nostru din minunata lume a arhitecturii .  În  carte veţi găsi eseul  ei : „Sala Palatului între ideologie şi circ” . Interesant pare şi eseul  ” Natură moartă cu rinoceri – Cazul Dîmboviţa – un proiect politic”.

Răsfoind cartea am aflat o groază de chestii din cotidianul epocii de aur:  gen care-i faza cu Moş Gerilă. Cred că în special cei născuţi după `89 îşi pot  elucida o mulţime de lucruri despre acei ani într-o manieră ingerabilă.

Apropos de kinderime, am aflat la lansare ca acest „pop up book” a fost achiziţionat şi urmează să fie folosit în mai multe şcoli din Suedia.