Unora dintre voi v-am povestit deja ca semestreul trecut am facut un work-shop de Arta Traducerii. La workshop am lucrat impreuna cu cativa colegi (regizori si dramaturgi) si 2 profesori la traducerea unui text de Lars Norén intitulat: „Anna Politkovskaïa in memoriam”. Unul dintre profesori este Carmen Vioreanu, rcareia i se datoreaza intrarea multor piese contemporane nordice in circuitul teatral romanesc.
Lectura publica a textului a avut loc ieri la Greenhours. Fragmentul pe care il postez esentializeaza conceptia lui Norén despre proprietate. O mare parte din piesa e apartine universului copiilor. Departe de-a fi o piesa pentru copii, e totusi o piesa in care personajele cheie sint copii.
” /Lângă o biserică. Se aude corul cântând Patimile Sfântului Matei de Bach./
ANDREJ
/15 ani, pare să aibă 25, foarte slab, brunet/ Unde-ai fost? /Liniște/ Ce-aţi făcut?
[…]
ANDREJ
Mișto palton… De unde-l ai?
BĂIATUL
L-am găsit.
ANDREJ
Şi unde?
BĂIATUL
L-am găsit şi io .
ANDREJ
Şi unde găseşti aşa ceva?
BĂIATUL
La un moş.
ANDREJ
Mai avea şi altceva? /Pauză scurtă/ Ți l-a dat el?
BĂIATUL
Da… Nu-i mai trebuia.
(…)
ANDREJ
Hai să ne cărăm odată. E-un cancer de te caci pe tine.
BĂIATUL
Mie nu mi-e frig.
ANDREJ
Păi da, tu ai căcatu’ ăsta de palton. Dă-mi-l şi n-o să-mi mai fie nici mie frig. Mie mi-e bun. Stă mai bine pe mine. Dă-mi-l.
BĂIATUL
E al meu.
ANDREJ
Nu-i al tău. L-ai furat. E şi-al meu. Tu l-ai furat de la cineva. Dacă eu ţi-l fur, o să fie şi-al meu. Aşa că n-o să mai fie al tău. O să fie-al meu.
BĂIATUL
Hai frate, mă lași.
ANDREJ
L-ai furat de la cineva. N-a fost al tău de la început.
BĂIATUL
Acum e al meu.
ANDREJ
Dacă ți-l iau, o să fie al meu. Așa că n-o să mai fie al tău, în pula mea.
BĂIATUL
Ba da. E al meu.
ANDREJ
Până când ți-l iau.
BĂIATUL
Hai frate, mă lași.
ANDREJ
Paltonul ăsta nu aparține nimănui.
BĂIATUL
Ești nebun la cap (…)
ANDREJ
Acuma ce nu-ţi convine? /Încearcă să smulgă paltonul de pe BĂIAT./ Și tu ce ești bă…? Muistu’ dracu, pişăciosu’ dracu nenorocit, tu ce ești?”
