Sari navigarea

  Ar fi trebuit sa scriu postul asta de mult, dar nu imi face nici o placere sa fac teorie genderista unor interlocutori incerti. Am sa scriu acum insa despre obiectificare fiindca, err… trebuie!

 Nu e nevoie s-o fi citit pe Judith Butler ca sa iti dai seama ca obiectificarea introduce un standard dublu pentru barbati si femei. Ca obiectificarea nu e OK.

Termenul Obiectificare desemneaza evaluarea atractivitatii unei persone prin marimea si forma anumitor elemente ale corpului. Cel mai adesea notiunile evaluatorului sint dobandite prin contact indirect (media in general).

“Complimente” de genul, “ mama, ce sani misto” – facute in public se traduc in = I`d buy you but I don`t have enough money, so I`m being inconsiderate instead and letting you know that you are just merchandise to me.   

Ladies, daca vi se pare pe moment acceptabil, ei bine: NU E! Cind primiti asemenea complimente in public, expeditorul lor face abstractie de fermecatoarea dumneavoastra persoana.

Preocuparea aumitor domni pentru elemente ale corpului se mai numeste si “The Centerfold Syndrome”.

Femeile care accepta procesul de obiectificare se mai numesc si „trophy wives”.

Partenerul unei trophy wife/girlfriend se numeste “sugar daddy”.

Obiectificarea e un sport periculos si pentru evaluatori. Ea poate evolua in teama de intimitate. In acest caz, evaluatorul se dedica unor fantezii cu prietene imaginare. In acest scop el ar putea sacrifica intereactinea cu femei reale. E logic de fapt: de ce-ar incerca el sa impresioneze o nu prea impresionanta fata reala, cand in computerul lui, atatea scolarite si asistente medicale isi asteapta evaluarea.

 

Reclame

2 Comments

  1. Haha. mi se pare mie draga terrorchic sau avem de-a face in post-ul asta al tau cu un caz adorabil de discriminare inversa?? pai cum vorbesti tu de „mama ce sani misto” dar nu si de „bai ce fund misto” sau „mama ce muschi ai” venite dinspre partea feminina?
    si daca tot analizam psihologia, in my opinion, nu e vorba de nicio jignire ci doar de barbati/femei care pur si simplu vor sa agate dar nu stiu cum. si acest „nu stiu cum” fiind relativ, pentru ca am observat ca unii/unele kiar agata cu remarci de genu asta. depinde de context si de persoana.
    si ca o ultima critica pt care sper sa nu ma urasti forever, nu vad de ce ar fi „un sport periculos” sacrificarea interactiunii cu femei/barbati reale(i). dupa parerea mea este doar o optiune de viata. care pe unele/unii sunt convins ca ii face mai fericiti. pentru ca altfel nu ar adopta-o.
    hai ca ti am scris o carte. ne vedem la anul, i guess

  2. :)))
    Imi place abordarea asta non traumatica a obiectificarii.
    Si asta cu optiunea de viata, e adevarata. Am vazut un documentar cu barbati care au drept partenere sexuale manechine in marime naturala. Cred ca e trist, pentru cei care de la un moment incolo ar vrea sa aiba o gagica … Pornografia si realatiile nu indeplinesc exact aceleasi nevoi after all.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: